Aşa cum îi spune şi numele, trecutul nu mai există. De aceea, el nu mai poate fi schimbat. Ceea ce putem face totuşi este să ne schimbăm gândurile din momentul prezent. Este o prostie să NE PEDEPSIM singuri în momentul prezent pentru o rană pe care ne-a produs-o cineva cu foarte mult timp în urmă.
„Începe să-ţi dizolvi acum aceste resentimente, cât timp îţi este încă uşor. Nu aştepta să ajungi în spital, pe mâna unui chirurg, sau chiar pe patul de moarte, când pe lângă aceste resentimente va trebui să faci faţă şi panicii care te va cuprinde”.
Atunci când ne aflăm într-o stare de panică, este foarte dificil să ne mai concentrăm asupra muncii de auto-vindecare. De aceea, este de preferat să ne dizolvăm întotdeauna temerile din timp.
Dacă optăm pentru a crede că suntem nişte victime neajutorate şi că nimic nu ne mai poate ajuta, universul va face tot ceea ce este necesar pentru a ne întări această convingere, iar viaţa noastră va merge din rău în mai rău. De aceea, este absolut esenţial să renunţăm la aceste idei stupide şi copilăreşti, care nu ne fac niciun bine şi care ne golesc de energie vitală. Chiar şi viziunea pe care o avem despre Dumnezeu trebuie să fie pozitivă, nu negativă. Noi trebuie să îl privim pe Dumnezeu ca fiind în favoarea noastră, nu împotriva noastră.
Dacă dorim să ne eliberăm de trecut, noi trebuie să învăţăm să iertăm.
Altfel spus, dacă dorim să scăpăm de capcanele trecutului, noi trebuie să îi iertăm pe toţi cei din jur, inclusiv pe noi înşine. Chiar dacă nu ştim încă să iertăm sau nu dorim acest lucru, simpla afirmaţie a intenţiei noastre de a ierta este suficientă pentru ca procesul de vindecare să înceapă. Nimeni nu se poate vindeca dacă nu se eliberează de trecut şi dacă nu îşi iartă semenii.
„Te iert pentru că nu eşti aşa cum mi-aş dori. Te iert şi te eliberez”.
Această afirmaţie, rostită din inimă, este suficientă pentru a ne elibera.
Louise L. Hay
